stăpânie
Romanian
Etymology
From stăpânit + -ie.
Noun
stăpânie f (plural stăpânii)
- domination, authority
Declension
Declension of stăpânie
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) stăpânie | stăpânia | (niște) stăpânii | stăpâniile |
genitive/dative | (unei) stăpânii | stăpâniei | (unor) stăpânii | stăpâniilor |
vocative | stăpânie, stăpânio | stăpâniilor |
References
- stăpânie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN