stânuță
Romanian
Etymology
From stână + -uță.
Noun
stânuță f (plural stânuțe)
- Diminutive of stână
Declension
Declension of stânuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) stânuță | stânuța | (niște) stânuțe | stânuțele |
genitive/dative | (unei) stânuțe | stânuței | (unor) stânuțe | stânuțelor |
vocative | stânuță, stânuțo | stânuțelor |