stupi
See also: stupì
Lower Sorbian
Pronunciation
- IPA(key): [ˈstupʲi]
Verb
stupi
- second-person singular preterite of stupiś
- third-person singular preterite of stupiś
Romanian
Etymology 1
Perhaps from a Vulgar Latin *stupire, formed from a crossing of Vulgar Latin *scupire (compare Romanian scuipa) and Latin spūtō.
Pronunciation
- IPA(key): /stuˈpi/
Verb
a stupi (third-person singular present stupește, past participle stupit) 4th conj.
- (regional, popular) to spit
- Synonym: scuipa
Conjugation
conjugation of stupi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a stupi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | stupind | ||||||
| past participle | stupit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | stupesc | stupești | stupește | stupim | stupiți | stupesc | |
| imperfect | stupeam | stupeai | stupea | stupeam | stupeați | stupeau | |
| simple perfect | stupii | stupiși | stupi | stupirăm | stupirăți | stupiră | |
| pluperfect | stupisem | stupiseși | stupise | stupiserăm | stupiserăți | stupiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să stupesc | să stupești | să stupească | să stupim | să stupiți | să stupească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | stupește | stupiți | |||||
| negative | nu stupi | nu stupiți | |||||
Etymology 2
Inflected form of stup (“beehive”).
Pronunciation
- IPA(key): /stupʲ/
Noun
stupi
- plural of stup
Serbo-Croatian
Verb
stupi (Cyrillic spelling ступи)
- inflection of stupiti:
- third-person singular present
- second-person singular imperative
- second/third-person singular aorist past