strățese
Romanian
Etymology
From stră- + țese.
Verb
a strățese (third-person singular present strățese, past participle strățesut) 3rd conj.
- to interweave
Conjugation
conjugation of strățese (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a strățese | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strățesând | ||||||
| past participle | strățesut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strățes | strățeși | strățese | strățesem | strățeseți | strățes | |
| imperfect | strățeseam | strățeseai | strățesea | strățeseam | strățeseați | strățeseau | |
| simple perfect | strățesui | strățesuși | strățesu | strățesurăm | strățesurăți | strățesură | |
| pluperfect | strățesusem | strățesuseși | strățesuse | strățesuserăm | strățesuserăți | strățesuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strățes | să strățeși | să strățeasă | să strățesem | să strățeseți | să strățeasă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strățese | strățeseți | |||||
| negative | nu strățese | nu strățeseți | |||||
References
- strățese in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN