strămutare
Romanian
Etymology
From strămuta + -re.
Noun
strămutare f (plural strămutări)
- resettlement
Declension
Declension of strămutare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) strămutare | strămutarea | (niște) strămutări | strămutările |
genitive/dative | (unei) strămutări | strămutării | (unor) strămutări | strămutărilor |
vocative | strămutare, strămutareo | strămutărilor |