strălucoare
Romanian
Etymology
From stră- + lucoare.
Noun
strălucoare f (plural strălucori)
- glimmer
Declension
Declension of strălucoare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) strălucoare | strălucoarea | (niște) strălucori | strălucorile |
genitive/dative | (unei) strălucori | strălucorii | (unor) strălucori | strălucorilor |
vocative | strălucoare, strălucoareo | strălucorilor |
References
- strălucoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN