străjuire
Romanian
Etymology
From strajă + -re.
Noun
străjuire f (plural străjuiri)
- guard, watch
Declension
Declension of străjuire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) străjuire | străjuirea | (niște) străjuiri | străjuirile |
genitive/dative | (unei) străjuiri | străjuirii | (unor) străjuiri | străjuirilor |
vocative | străjuire, străjuireo | străjuirilor |