străfulgerare
Romanian
Etymology
From stră- + fulgera.
Noun
străfulgerare f (plural străfulgerări)
- a flash, a blink
Declension
Declension of străfulgerare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) străfulgerare | străfulgerarea | (niște) străfulgerări | străfulgerările |
genitive/dative | (unei) străfulgerări | străfulgerării | (unor) străfulgerări | străfulgerărilor |
vocative | străfulgerare, străfulgerareo | străfulgerărilor |
References
- străfulgerare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN