străfin
Romanian
Etymology
From stră- + fin.
Adjective
străfin m or n (feminine singular străfină, masculine plural străfini, feminine and neuter plural străfine)
- superfine
Declension
Declension of străfin
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | străfin | străfină | străfini | străfine | ||
definite | străfinul | străfina | străfinii | străfinele | |||
genitive/ dative | indefinite | străfin | străfine | străfini | străfine | ||
definite | străfinului | străfinei | străfinilor | străfinelor |
References
- străfin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN