străbunie
Romanian
Etymology
From străbun + -ie.
Noun
străbunie f (uncountable)
- ancestorship
Declension
declension of străbunie (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) străbunie | străbunia |
genitive/dative | (unei) străbunii | străbuniei |
vocative | străbunie, străbunio |
References
- străbunie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN