struțișor
Romanian
Etymology
struț + -ișor
Noun
struțișor n (plural struțișoare)
- Diminutive of struț; small ostrich
Declension
Declension of struțișor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) struțișor | struțișorul | (niște) struțișore | struțișorele |
| genitive/dative | (unui) struțișor | struțișorului | (unor) struțișore | struțișorelor |
| vocative | struțișorule | struțișorelor | ||