strungăreață
Romanian
Etymology
From strungă + -ăreață.
Noun
strungăreață f (plural strungărețe)
- gap between two teeth
Declension
declension of strungăreață
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) strungăreață | strungăreața | (niște) strungărețe | strungărețele |
| genitive/dative | (unei) strungărețe | strungăreței | (unor) strungărețe | strungărețelor |
| vocative | strungăreață, strungăreațo | strungărețelor | ||