strungiță
Romanian
Etymology
From strungă + -iță.
Noun
strungiță f (uncountable)
- Diminutive of strungă
Declension
declension of strungiță (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) strungiță | strungița |
| genitive/dative | (unei) strungițe | strungiței |
| vocative | strungiță, strungițo | |
References
- strungiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN