strigătură
Romanian
Etymology
striga + -ătură
Noun
strigătură f (plural strigături)
- shout
Declension
Declension of strigătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) strigătură | strigătura | (niște) strigături | strigăturile |
genitive/dative | (unei) strigături | strigăturii | (unor) strigături | strigăturilor |
vocative | strigătură, strigăturo | strigăturilor |