stoliță
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian столица (stolica)
Noun
stoliță f (plural stolițe)
- capital
Declension
Declension of stoliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) stoliță | stolița | (niște) stolițe | stolițele |
genitive/dative | (unei) stolițe | stoliței | (unor) stolițe | stolițelor |
vocative | stoliță, stolițo | stolițelor |
References
- stoliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN