spătuță
Romanian
Etymology
From spată + -uță.
Noun
spătuță f (plural spătuțe)
- Diminutive of spată
Declension
Declension of spătuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) spătuță | spătuța | (niște) spătuțe | spătuțele |
genitive/dative | (unei) spătuțe | spătuței | (unor) spătuțe | spătuțelor |
vocative | spătuță, spătuțo | spătuțelor |
References
- spătuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN