spusăciune
Romanian
Etymology
From spus + -ăciune.
Noun
spusăciune f (plural spusăciuni)
- talk, telling
Declension
Declension of spusăciune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) spusăciune | {{{def}}} | (niște) {{{pl}}} | {{{pl}}}le |
genitive/dative | (unei) {{{pl}}} | {{{pl}}}i | (unor) {{{pl}}} | {{{pl}}}lor |