spurca
Latin
Adjective
spurca
- nominative feminine singular of spurcus
- nominative neuter plural of spurcus
- accusative neuter plural of spurcus
- vocative feminine singular of spurcus
- nominative neuter plural of spurcus
spurcā
- ablative feminine singular of spurcus
Romanian
Etymology
From Latin spurcāre, present active infinitive of spurcō. Compare Italian sporcare.
Verb
a spurca (third-person singular present spurcă, past participle spurcat) 1st conj.
- to defile, desecrate, taint, soil, profane, sully, make dirty
- to besmear, besmirch
- to infect
Conjugation
conjugation of spurca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a spurca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | spurcând | ||||||
| past participle | spurcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | spurc | spurci | spurcă | spurcăm | spurcați | spurcă | |
| imperfect | spurcam | spurcai | spurca | spurcam | spurcați | spurcau | |
| simple perfect | spurcai | spurcași | spurcă | spurcarăm | spurcarăți | spurcară | |
| pluperfect | spurcasem | spurcaseși | spurcase | spurcaserăm | spurcaserăți | spurcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să spurc | să spurci | să spurce | să spurcăm | să spurcați | să spurce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | spurcă | spurcați | |||||
| negative | nu spurca | nu spurcați | |||||
Synonyms
- mânji
Derived terms
- spurcare
- spurcăciune
Related terms
- spurc