sprințăreț
Romanian
Etymology
From sprințar + -eț.
Adjective
sprințăreț m or n (feminine singular sprințăreață, masculine plural sprințăreți, feminine and neuter plural sprințărețe)
- Diminutive of sprințar
Declension
Declension of sprințăreț
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | sprințăreț | sprințăreață | sprințăreți | sprințărețe | ||
| definite | sprințărețul | sprințăreața | sprințăreții | sprințărețele | |||
| genitive/ dative | indefinite | sprințăreț | sprințărețe | sprințăreți | sprințărețe | ||
| definite | sprințărețului | sprințăreței | sprințăreților | sprințărețelor | |||
References
- sprințăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN