spițerel
Romanian
Etymology
From spițer + -el.
Noun
spițerel m (plural spițerei)
- Diminutive of spițer
Declension
Declension of spițerel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) spițerel | spițerelul | (niște) spițerei | spițereii |
genitive/dative | (unui) spițerel | spițerelului | (unor) spițerei | spițereilor |
vocative | spițerelule | spițereilor |
References
- spițerel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN