spinățel
Romanian
Etymology
From spin + -ățel.
Noun
spinățel m (plural spinăței)
- Diminutive of spin
Declension
Declension of spinățel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) spinățel | spinățelul | (niște) spinăței | spinățeii |
genitive/dative | (unui) spinățel | spinățelului | (unor) spinăței | spinățeilor |
vocative | spinățelule | spinățeilor |
References
- spinățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN