speria
Romanian
Alternative forms
- spăria
Etymology
Possibly from Vulgar Latin *expavorere or Latin expavēre, present active infinitive of expaveō, from Latin pavor. Compare Italian spaurire (“to scare”).
Verb
a speria (third-person singular present sperie, past participle speriat) 1st conj.
- to scare, to frighten; to bewilder
Conjugation
conjugation of speria (first conjugation, no infix)
| infinitive | a speria | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | speriind | ||||||
| past participle | speriat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sperii | sperii | sperie | speriem | speriați | sperie | |
| imperfect | speriam | speriai | speria | speriam | speriați | speriau | |
| simple perfect | speriai | speriași | sperie | speriarăm | speriarăți | speriară | |
| pluperfect | speriasem | speriaseși | speriase | speriaserăm | speriaserăți | speriaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sperii | să sperii | să sperie | să speriem | să speriați | să sperie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sperie | speriați | |||||
| negative | nu speria | nu speriați | |||||
Derived terms
- speriere
- sperietură