solitor
Romanian
Etymology
From soli + -tor.
Noun
solitor m (plural solitori)
- mediator
Declension
Declension of solitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) solitor | solitorul | (niște) solitori | solitorii |
genitive/dative | (unui) solitor | solitorului | (unor) solitori | solitorilor |
vocative | solitorule | solitorilor |
References
- solitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN