solemniza
See also: solemnizá
Romanian
Etymology
Borrowed from French solenniser.
Verb
a solemniza (third-person singular present solemnizează, past participle solemnizat) 1st conj.
- to solemnize
Conjugation
conjugation of solemniza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a solemniza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | solemnizând | ||||||
| past participle | solemnizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | solemnizez | solemnizezi | solemnizează | solemnizăm | solemnizați | solemnizează | |
| imperfect | solemnizam | solemnizai | solemniza | solemnizam | solemnizați | solemnizau | |
| simple perfect | solemnizai | solemnizași | solemniză | solemnizarăm | solemnizarăți | solemnizară | |
| pluperfect | solemnizasem | solemnizaseși | solemnizase | solemnizaserăm | solemnizaserăți | solemnizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să solemnizez | să solemnizezi | să solemnizeze | să solemnizăm | să solemnizați | să solemnizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | solemnizează | solemnizați | |||||
| negative | nu solemniza | nu solemnizați | |||||
References
- solemniza in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
solemniza
- inflection of solemnizar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative