snarpleikr
Old Norse
Etymology
From snarpr + -leikr.
Noun
snarpleikr m
- roughness
- severity
- smartness, dash
Declension
Declension of snarpleikr (strong a-stem)
masculine | singular | plural | ||
---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | |
nominative | snarpleikr | snarpleikrinn | snarpleikar | snarpleikarnir |
accusative | snarpleik | snarpleikinn | snarpleika | snarpleikana |
dative | snarpleiki | snarpleikinum | snarpleikum | snarpleikunum |
genitive | snarpleiks | snarpleiksins | snarpleika | snarpleikanna |
References
- snarpleikr in Geir T. Zoëga (1910) A Concise Dictionary of Old Icelandic, Oxford: Clarendon Press