smotoci
Romanian
Etymology
Unknown.
Verb
a smotoci (third-person singular present smotocește, past participle smotocit) 4th conj.
- to beat up
- (Muntenia) to wrestle as play
Conjugation
conjugation of smotoci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a smotoci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | smotocind | ||||||
| past participle | smotocit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | smotocesc | smotocești | smotocește | smotocim | smotociți | smotocesc | |
| imperfect | smotoceam | smotoceai | smotocea | smotoceam | smotoceați | smotoceau | |
| simple perfect | smotocii | smotociși | smotoci | smotocirăm | smotocirăți | smotociră | |
| pluperfect | smotocisem | smotociseși | smotocise | smotociserăm | smotociserăți | smotociseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să smotocesc | să smotocești | să smotocească | să smotocim | să smotociți | să smotocească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | smotocește | smotociți | |||||
| negative | nu smotoci | nu smotociți | |||||
References
- smotoci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN