smintă
Romanian
Etymology
From sminti.
Noun
smintă f (plural sminte)
- (obsolete) lunacy
Declension
Declension of smintă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) smintă | sminta | (niște) sminte | smintele |
genitive/dative | (unei) sminte | smintei | (unor) sminte | smintelor |
vocative | smintă, sminto | smintelor |
References
- smintă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN