smerin
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic съмѣрьнъ (sŭměrĭnŭ).
Adjective
smerin m or n (feminine singular smerină, masculine plural smerini, feminine and neuter plural smerine)
- (obsolete) humble
Declension
Declension of smerin
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | smerin | smerină | smerini | smerine | ||
definite | smerinul | smerina | smerinii | smerinele | |||
genitive/ dative | indefinite | smerin | smerine | smerini | smerine | ||
definite | smerinului | smerinei | smerinilor | smerinelor |
References
- smerin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN