slugări
Romanian
Etymology
From slugă.
Verb
a slugări (third-person singular present slugărește, past participle slugărit) 4th conj.
- to serve or work as a servant
Conjugation
conjugation of slugări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a slugări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | slugărind | ||||||
| past participle | slugărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | slugăresc | slugărești | slugărește | slugărim | slugăriți | slugăresc | |
| imperfect | slugăream | slugăreai | slugărea | slugăream | slugăreați | slugăreau | |
| simple perfect | slugării | slugăriși | slugări | slugărirăm | slugărirăți | slugăriră | |
| pluperfect | slugărisem | slugăriseși | slugărise | slugăriserăm | slugăriserăți | slugăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să slugăresc | să slugărești | să slugărească | să slugărim | să slugăriți | să slugărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | slugărește | slugăriți | |||||
| negative | nu slugări | nu slugăriți | |||||
Related terms
- slugarnic
See also
- sluji
- servi