singurică
Romanian
Etymology
From singur + -ică.
Adjective
singurică f (feminine only, plural singurice)
- Diminutive of singur
Declension
Declension of singurică (feminine only)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | — | singurică | — | singurice | ||
definite | — | singurica | — | singuricele | |||
genitive/ dative | indefinite | — | singurice | — | singurice | ||
definite | — | singuricei | — | singuricelor |
References
- singurică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN