sinecură
Romanian
Etymology
From French sinécure
Noun
sinecură f (plural sinecuri)
- sinecure
Declension
Declension of sinecură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) sinecură | sinecura | (niște) sinecuri | sinecurile |
genitive/dative | (unei) sinecuri | sinecurii | (unor) sinecuri | sinecurilor |
vocative | sinecură, sinecuro | sinecurilor |