sfășiuță
Romanian
Etymology
From sfășie + -uță.
Noun
sfășiuță f (plural sfășiuțe)
- Diminutive of sfășie
Declension
Declension of sfășiuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) sfășiuță | sfășiuța | (niște) sfășiuțe | sfășiuțele |
genitive/dative | (unei) sfășiuțe | sfășiuței | (unor) sfășiuțe | sfășiuțelor |
vocative | sfășiuță, sfășiuțo | sfășiuțelor |
References
- sfășiuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN