sfătuință
Romanian
Etymology
From sfătui + -ință.
Noun
sfătuință f (plural sfătuințe)
- thought
Declension
Declension of sfătuință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) sfătuință | sfătuința | (niște) sfătuințe | sfătuințele |
genitive/dative | (unei) sfătuințe | sfătuinței | (unor) sfătuințe | sfătuințelor |
vocative | sfătuință, sfătuințo | sfătuințelor |