sfârcuire
Romanian
Etymology
From sfârcui + -re.
Noun
sfârcuire f (plural sfârcuiri)
- whipping
Declension
Declension of sfârcuire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) sfârcuire | sfârcuirea | (niște) sfârcuiri | sfârcuirile |
genitive/dative | (unei) sfârcuiri | sfârcuirii | (unor) sfârcuiri | sfârcuirilor |
vocative | sfârcuire, sfârcuireo | sfârcuirilor |