sfârcui
Romanian
Etymology
From sfârc + -ui.
Verb
a sfârcui (third-person singular present sfârcuie, past participle sfârcuit) 4th conj.
- to whip
- Synonyms: biciui, șfichiui
Conjugation
conjugation of sfârcui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a sfârcui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sfârcuind | ||||||
| past participle | sfârcuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sfârcui | sfârcui | sfârcuie | sfârcuim | sfârcuiți | sfârcuie | |
| imperfect | sfârcuiam | sfârcuiai | sfârcuia | sfârcuiam | sfârcuiați | sfârcuiau | |
| simple perfect | sfârcuii | sfârcuiși | sfârcui | sfârcuirăm | sfârcuirăți | sfârcuiră | |
| pluperfect | sfârcuisem | sfârcuiseși | sfârcuise | sfârcuiserăm | sfârcuiserăți | sfârcuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sfârcui | să sfârcui | să sfârcuie | să sfârcuim | să sfârcuiți | să sfârcuie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sfârcuie | sfârcuiți | |||||
| negative | nu sfârcui | nu sfârcuiți | |||||