asigna
See also: asigná
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin assignare or French assigner.
Verb
a asigna (third-person singular present asignează, past participle asignat) 1st conj.
- to assign
Conjugation
conjugation of asigna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a asigna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | asignând | ||||||
| past participle | asignat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | asignez | asignezi | asignează | asignăm | asignați | asignează | |
| imperfect | asignam | asignai | asigna | asignam | asignați | asignau | |
| simple perfect | asignai | asignași | asignă | asignarăm | asignarăți | asignară | |
| pluperfect | asignasem | asignaseși | asignase | asignaserăm | asignaserăți | asignaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să asignez | să asignezi | să asigneze | să asignăm | să asignați | să asigneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | asignează | asignați | |||||
| negative | nu asigna | nu asignați | |||||
References
- asigna in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
asigna
- inflection of asignar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative