semnător
Romanian
Etymology
From semna + -ător.
Adjective
semnător m or n (feminine singular semnătoare, masculine plural semnători, feminine and neuter plural semnătoare)
- signing
Declension
Declension of semnător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | semnător | semnătoare | semnători | semnătoare | ||
| definite | semnătorul | semnătoarea | semnătorii | semnătoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | semnător | semnătoare | semnători | semnătoare | ||
| definite | semnătorului | semnătoarei | semnătorilor | semnătoarelor | |||
Noun
semnător m (plural semnători)
- signer
Declension
Declension of semnător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) semnător | semnătorul | (niște) semnători | semnătorii |
| genitive/dative | (unui) semnător | semnătorului | (unor) semnători | semnătorilor |
| vocative | semnătorule | semnătorilor | ||
References
- semnător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN