ascultăciune
Romanian
Etymology
From asculta + -ăciune.
Noun
ascultăciune f (plural ascultăciuni)
- the act of listening
Declension
Declension of ascultăciune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ascultăciune | ascultăciunea | (niște) ascultăciuni | ascultăciunile |
genitive/dative | (unei) ascultăciuni | ascultăciunii | (unor) ascultăciuni | ascultăciunilor |
vocative | ascultăciune, ascultăciuneo | ascultăciunilor |