scăpărătură
Romanian
Etymology
From scăpăra + -tură.
Noun
scăpărătură f (plural scăpărături)
- sparker
Declension
Declension of scăpărătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) scăpărătură | scăpărătura | (niște) scăpărături | scăpărăturile |
genitive/dative | (unei) scăpărături | scăpărăturii | (unor) scăpărături | scăpărăturilor |
vocative | scăpărătură, scăpărăturo | scăpărăturilor |
References
- scăpărătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN