scuti
See also: Scuti
Latin
Noun
scūtī
- genitive singular of scūtum
Romanian
Etymology
From scut (“shield”) + -i.
Verb
a scuti (third-person singular present scutește, past participle scutit) 4th conj.
- to exempt, exonerate, spare, save, absolve of
Conjugation
conjugation of scuti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a scuti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scutind | ||||||
| past participle | scutit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scutesc | scutești | scutește | scutim | scutiți | scutesc | |
| imperfect | scuteam | scuteai | scutea | scuteam | scuteați | scuteau | |
| simple perfect | scutii | scutiși | scuti | scutirăm | scutirăți | scutiră | |
| pluperfect | scutisem | scutiseși | scutise | scutiserăm | scutiserăți | scutiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scutesc | să scutești | să scutească | să scutim | să scutiți | să scutească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scutește | scutiți | |||||
| negative | nu scuti | nu scutiți | |||||