sculățel
Romanian
Etymology
From sculat + -el.
Adjective
sculățel m or n (feminine singular sculățelă, masculine plural sculățeli, feminine and neuter plural sculățele)
- lively, sprightly
Declension
Declension of sculățel
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | sculățel | sculățelă | sculățeli | sculățele | ||
| definite | sculățelul | sculățela | sculățelii | sculățelele | |||
| genitive/ dative | indefinite | sculățel | sculățele | sculățeli | sculățele | ||
| definite | sculățelului | sculățelei | sculățelilor | sculățelelor | |||
Noun
sculățel m (uncountable)
Declension
declension of sculățel (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| m gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) sculățel | sculățelul |
| genitive/dative | (unui) sculățel | sculățelului |
| vocative | sculățelule | |
References
- sculățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN