scufiuță
Romanian
Etymology
From scufie + -uță.
Noun
scufiuță f (plural scufiuțe)
- Diminutive of scufie
Declension
Declension of scufiuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) scufiuță | scufiuța | (niște) scufiuțe | scufiuțele |
genitive/dative | (unei) scufiuțe | scufiuței | (unor) scufiuțe | scufiuțelor |
vocative | scufiuță, scufiuțo | scufiuțelor |
References
- scufiuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN