scrupul
Romanian
Etymology
From French scrupule
Noun
scrupul n (plural scrupule)
- scruple
Declension
Declension of scrupul
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) scrupul | scrupulul | (niște) scrupule | scrupulele |
genitive/dative | (unui) scrupul | scrupulului | (unor) scrupule | scrupulelor |
vocative | scrupulule | scrupulelor |