scosătură
Romanian
Etymology
From scos + -ătură.
Noun
scosătură f (plural scosături)
- prominence
Declension
Declension of scosătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) scosătură | scosătura | (niște) scosături | scosăturile |
genitive/dative | (unei) scosături | scosăturii | (unor) scosături | scosăturilor |
vocative | scosătură, scosăturo | scosăturilor |
References
- scosătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN