scornoci
Romanian
Etymology
From scorni + -oci.
Verb
a scornoci (third-person singular present scornocește, past participle scornocit) 4th conj.
- to invent, make up
Conjugation
conjugation of scornoci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a scornoci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scornocind | ||||||
| past participle | scornocit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scornocesc | scornocești | scornocește | scornocim | scornociți | scornocesc | |
| imperfect | scornoceam | scornoceai | scornocea | scornoceam | scornoceați | scornoceau | |
| simple perfect | scornocii | scornociși | scornoci | scornocirăm | scornocirăți | scornociră | |
| pluperfect | scornocisem | scornociseși | scornocise | scornociserăm | scornociserăți | scornociseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scornocesc | să scornocești | să scornocească | să scornocim | să scornociți | să scornocească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scornocește | scornociți | |||||
| negative | nu scornoci | nu scornociți | |||||
References
- scornoci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN