scoborî
Romanian
Etymology
From s- + coborî.
Verb
a scoborî (third-person singular present scoboară, past participle scoborît) 4th conj.
- to descend
Conjugation
conjugation of scoborî (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a scoborî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scoborând | ||||||
| past participle | scoborât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scobor | scobori | scoboră | scoborâm | scoborâți | scoboră | |
| imperfect | scoboram | scoborai | scobora | scoboram | scoborați | scoborau | |
| simple perfect | scoborâi | scoborâși | scoborî | scoborârăm | scoborârăți | scoborâră | |
| pluperfect | scoborâsem | scoborâseși | scoborâse | scoborâserăm | scoborâserăți | scoborâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scobor | să scobori | să scobore | să scoborâm | să scoborâți | să scobore | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scoboră | scoborâți | |||||
| negative | nu scoborî | nu scoborâți | |||||