arător
See also: arator and arãtor
Romanian
Etymology
From Latin arātor, with adjectival senses derived from arātōrius.
Pronunciation
- IPA(key): /a.rəˈtor/
Adjective
arător m or n (feminine singular arătoare, masculine plural arători, feminine and neuter plural arătoare)
- (rare, of land) arable
Declension
declension of arător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | arător | arătoare | arători | arătoare | ||
| definite | arătorul | arătoarea | arătorii | arătoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | arător | arătoare | arători | arătoare | ||
| definite | arătorului | arătoarei | arătorilor | arătoarelor | |||
Synonyms
- arabil
Noun
arător m (plural arători)
- (rare) ploughman
Declension
declension of arător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) arător | arătorul | (niște) arători | arătorii |
| genitive/dative | (unui) arător | arătorului | (unor) arători | arătorilor |
| vocative | arătorule | arătorilor | ||
Synonyms
- plugar
Related terms
- ara
- arat
- arătură