rățuică
Romanian
Etymology
From rață + -uică.
Noun
rățuică f (plural rățuici)
- Diminutive of rață
Declension
Declension of rățuică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rățuică | rățuica | (niște) rățuici | rățuicile |
genitive/dative | (unei) rățuici | rățuicii | (unor) rățuici | rățuicilor |
vocative | rățuică, rățuico | rățuicilor |
References
- rățuică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN