rășluire
Romanian
Etymology
From rășlui + -re.
Noun
rășluire f (plural rășluiri)
- tearing
Declension
Declension of rășluire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rășluire | rășluirea | (niște) rășluiri | rășluirile |
genitive/dative | (unei) rășluiri | rășluirii | (unor) rășluiri | rășluirilor |
vocative | rășluire, rășluireo | rășluirilor |
References
- rășluire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN