răuț
Romanian
Etymology
From rău + -uț.
Adjective
răuț m or n (feminine singular răuță, masculine plural răuți, feminine and neuter plural răuțe)
- Diminutive of rău
Declension
Declension of răuț
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | răuț | răuță | răuți | răuțe | ||
| definite | răuțul | răuța | răuții | răuțele | |||
| genitive/ dative | indefinite | răuț | răuțe | răuți | răuțe | ||
| definite | răuțului | răuței | răuților | răuțelor | |||
Noun
răuț n (plural răuți)
- Diminutive of rău
Declension
Declension of răuț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) răuț | răuțul | (niște) răuți | răuțile |
| genitive/dative | (unui) răuț | răuțului | (unor) răuți | răuților |
| vocative | răuțule | răuților | ||
References
- răuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN